1. Îmi poți spune: Șoricel
2. Mi-ar place să mă numesc: Lorelei Read the rest of this entry »
Dezamăgiri .
ianuarie 13, 2012 — AnndreitaMi-e dor să scriu. E singurul loc în care pot fi eu cu adevărat. Sensibilă și visătoare. Să scriu fără să-mi fie teamă că zic vreo prostie, că rănesc pe cineva drag .Să pot să termin cu secretele și cu asta ”nu ar trebui să zic” să fiu complet sinceră.
Unul din lucrurile pe care le regret foarte mult este că se întâmplă de foarte multe ori să nu am timp pentru prieteni.Mi-e dor să ies la 1 noaptea în parc să fac poze, mi-e doar să dansez,mi-e dor de discuțiile interminabile la telefon și mai ales mi-e dor foarte tare să pot să zic ceea ce gândesc. Sau ceea ce simt . Să nu mai țin în mine. Cum ar fi : că încă mă mai gândesc la băiatul cu ochii albaștrii și sunt moartă de gelozie când îl văd cu prietena, că nu-mi iubesc prietenul, că nu am deloc încredere în mine, că de fapt am sufăr și am suferit mult și nu sunt aia indiferentă căreia nu-i pasă așa cum las să se vadă . Toate astea mi-e frică să le zic pentru că nu mai am încredere în nimeni și că s-ar putea să afle persoana despre care povestesc. Read the rest of this entry »
Am revenit !
ianuarie 8, 2012 — AnndreitaAm revenit !
Aceeași nostagică și visătoare ființă … veșnic nemulțumită de ceea ce am și tot timpul în căutare de de provocări și de ceva nou.Îndrăgostită și aproape mereu promițându-mi că va fi pentru ultima dată.
Mereu prinsă între trecut și viitor.
Încerc să obțin orice doar prin forțele proprii , și de fiecare dată să resping și cel mai mic ajutor de la ceilalți fiind excesiv de încăpățânată uneori.
Mereu văd lucrurile negative înaintea celor pozitive.
Fulgi de nea imaginari
decembrie 10, 2011 — AnndreitaCiudat cum timpul trece așa de repede. E iarnă … și totuși parcă nu e. Sunt sărbători și totuși nu le simt. În sufletul meu
în loc de căldură și liniște e doar singurătate și incertitudine.
Sunt două lucruri care îmi aduc zâmbetul pe buze si mă binedispun indiferent de starea în care mă aflu. Primăvara … primele raze de soare , atunci când parcă toată natura reînvie la viață și iarna , prima ninsoare.Sunt momentele în care uit de tot ce este în jurul meu și zâmbesc … pur și simplu zâmbesc.
Am fost azi în oraș … Mulți oameni , împodobit peste tot , colinde , cadouri … dar totuși … lipsea ceva.
Ce îmi doresc ?E ceva ce nu se poate cumpăra . Ceva în fața căruia banii își pierd orice valoare. Ceva ce văd atât de des și nu pot atinge.Văd doar pentru a-mi aminti că e departe.Și totuși îmi doresc din tot sufletul să nu plece, să nu mă lase singură.
Doar visez … Sărbători fericite !
Un nou început
noiembrie 24, 2011 — Anndreita“M-am apucat să scriu.Chiar dacă nu ştiu ce se va întâmpla cu aceste pagini,dacă vor
fi citite de cineva vreodată sau vor putrezi aici.De fapt,scriu cum aş vorbi.În jurul meu e pustiu, iar omul dacă nu vorbeşte uneori, moare, nu-i aşa?” …
Din dorinţa de a scrie, de a evada din lumea reală şi a-mi creea o lume a mea în care să am puterea absolută.
