Mi-e dor să scriu. E singurul loc în care pot fi eu cu adevărat. Sensibilă și visătoare. Să scriu fără să-mi fie teamă că zic vreo prostie, că rănesc pe cineva drag .Să pot să termin cu secretele și cu asta ”nu ar trebui să zic” să fiu complet sinceră.
Unul din lucrurile pe care le regret foarte mult este că se întâmplă de foarte multe ori să nu am timp pentru prieteni.Mi-e dor să ies la 1 noaptea în parc să fac poze, mi-e doar să dansez,mi-e dor de discuțiile interminabile la telefon și mai ales mi-e dor foarte tare să pot să zic ceea ce gândesc. Sau ceea ce simt . Să nu mai țin în mine. Cum ar fi : că încă mă mai gândesc la băiatul cu ochii albaștrii și sunt moartă de gelozie când îl văd cu prietena, că nu-mi iubesc prietenul, că nu am deloc încredere în mine, că de fapt am sufăr și am suferit mult și nu sunt aia indiferentă căreia nu-i pasă așa cum las să se vadă . Toate astea mi-e frică să le zic pentru că nu mai am încredere în nimeni și că s-ar putea să afle persoana despre care povestesc.
Azi sunt foarte dezamăgită. Persoanele în care mai pot zice că am încredere sunt foarte puține.De ce să ai prietene care să zicem că știu aproape totul despre tine iar ele … să aibă prieten cu care să te vorbească de rău pentru că de când e el în viața ei s-a îndragăstit nebunește sau mai rău să accepți să fi cu băiatul pe care ști că l-a iubit și să fi în stare ca timp de câteva luni să te ascunzi de ea. De ce față de ea e ok dar pe la spate o bârfești cu alte fete? Cum poți să fi prieten cu cineva doar cu el de față?
Poate nu o să înțeleg asta niciodată . Poate o să reușesc să mă schimb. Poate nu o să îmi mai pese.
Știu doar că eu nu sunt genul de persoană care să fie în compania cuiva dacă acea persoană nu-și dorește cu adevărat prezența mea.
Asta e !
