Uneori e prea tarziu !

Unele lucruri nu pot fi explicate. Unele sentimente nu pot fi intelese. Uneori avem intuitia care ne spune ca ceva nu e bine, ceva s-a schimbat . Avem nesiguranta de a crede in ceea ce simtim , nesiguranta de a crede in noi . Si mai presus de toate , cred,  e teama de a schimba ceva , de a spune STOP. Uitam ca meritam ceva mai bun , ca se poate mai  bine, ca prezentul de fapt nu ne face fericiti. Iti imaginezi tot felul de momente si ”cum ar fi daca” el sau ea s-ar purta altfel.

Cand lucrurile dintre voi nu merg bine , cand sunteti constienti de asta amandoi care dintre cei doi va avea curajul de a da cartile pe fata ? Uneori … parca exact in momentul in care celalalt ti-a zis ca l-ai pierdut realizezi cat de mult ai tinut la aceea persoana, cat erai dispusa sa faci pentru celalalt, cat te-ai fi schimbat tu, cate lucruri ai fi schimbat din comportamentul tau sau cate sacrificii ai fi facut.

Dar doar atunci . Doar cand e finalul.

De ce nu ne putem da seama mai devreme cand inca mai avem o sansa ? De ce atunci vedem doar lucrurile negative , neplacerile si simtim nesiguranta in loc sa avem incredere?

Cand cineva iti spune ca intr-un fel sau altul ai incetat sa-i mai lipsesti esti terminat, indiferent de ce ai spune.Exista oare ceva , ceva ce nimeni nu a spus vreodata in toata istoria omenirii , ceva ce ar putea schimba asta ?Imagine

Say YES !

De cate ori a trecut o zi fara sa zambesti macar o data ? De cate ori ti-ai zis ca nu ai facut nimic semnificativ … ca ai pierdut aceea zi fara sa faci nimic care sa conteze?

La sfarsitul fiecarui an obisnuiam sa fac o lista cu obiective pe anul care urma . Acum voi face doar pentru luna martie. Si doar una singura : Sa zic DA de fiecare data. 

Sunt momente cand mi-e dor sa ies la un suc cu niste prieteni. Si totusi aproape de fiecare data cand sunt chemata gasesc scuze : cum ca e frig afara , cum ca mi-e lene, ca vreau doar sa lenevesc in pat si sa ma uit la vreun serial. Read the rest of this entry »

20 de întrebări

1. Îmi poți spune: Șoricel

2. Mi-ar place să mă numesc: Lorelei Read the rest of this entry »

Dezamăgiri .

Mi-e dor să  scriu. E singurul loc în care pot fi eu cu adevărat. Sensibilă și visătoare. Să scriu fără să-mi fie teamă că zic vreo prostie, că rănesc pe cineva drag .Să pot să termin cu secretele și cu asta ”nu ar trebui să zic” să fiu complet sinceră.

Unul din lucrurile pe care le regret foarte mult este că se întâmplă de foarte multe ori să nu am timp pentru prieteni.Mi-e dor să ies la 1 noaptea în parc să fac poze, mi-e doar să dansez,mi-e dor de discuțiile interminabile la telefon și mai ales mi-e dor foarte tare să pot să zic ceea ce gândesc. Sau ceea ce simt . Să nu mai țin în mine. Cum ar fi : că încă mă mai gândesc la băiatul cu ochii albaștrii și sunt moartă de gelozie când îl văd cu prietena, că nu-mi iubesc prietenul, că nu am deloc încredere în mine, că de fapt am sufăr și am suferit mult și nu sunt aia indiferentă căreia nu-i pasă așa cum las să se vadă . Toate astea mi-e frică să le zic pentru că nu mai am încredere în nimeni și că s-ar putea să afle persoana despre care povestesc. Read the rest of this entry »

Am revenit !

Am revenit !

Aceeași nostagică și visătoare ființă … veșnic nemulțumită de ceea ce am și tot timpul în căutare de de provocări și de ceva nou.Îndrăgostită și aproape mereu promițându-mi că va fi pentru ultima dată.

Mereu prinsă între trecut și viitor.

Încerc să obțin orice doar prin forțele proprii , și de fiecare dată să resping și cel mai mic ajutor de la ceilalți fiind excesiv de încăpățânată uneori.
Mereu văd lucrurile negative înaintea celor pozitive.
Postat in personal. Etichete: , , . Lasă un comentariu »

Fulgi de nea imaginari

Ciudat cum timpul trece așa de repede. E iarnă … și totuși parcă nu e. Sunt sărbători și totuși nu le simt. În sufletul meu în loc de căldură și liniște e doar singurătate și incertitudine.

Sunt două lucruri care îmi aduc zâmbetul pe buze si mă binedispun indiferent de starea în care mă aflu. Primăvara … primele raze de soare , atunci când parcă toată natura reînvie la viață și iarna , prima ninsoare.Sunt momentele în care uit de tot ce este în jurul meu și zâmbesc … pur și simplu zâmbesc.

Am fost azi în oraș … Mulți oameni , împodobit peste tot , colinde , cadouri … dar totuși … lipsea ceva.

Ce îmi doresc ?E ceva ce nu se poate cumpăra . Ceva în fața căruia banii își pierd orice valoare. Ceva ce văd atât de des și nu pot atinge.Văd doar  pentru a-mi aminti că e departe.Și totuși îmi doresc din tot sufletul să nu plece, să nu mă lase singură.

Doar visez … Sărbători fericite !

 

photo

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.